.:: UnderWay ::.

Diana a primit un comentariu in limba persana la articolul “Refugiu”. Nestiind ce inseamna expresia “salam khoben metoonam ba shoma ashena besham“, am incercat sa il contactez pe acel Mahmood, autorul comentariului. I-am trimis un e-mail, pentru a ma lamuri si pe mine ce inseamna acea expresie… Dupa cateva ore bune de la trimiterea mailului, un id de messenger cu o denumire ciudata ma adauga in lista sa de prieteni. Ma saluta, il salut si eu, dupa care il intreb cine e si de unde este. Se chinuie putin si imi spune ca este din Iran, si il cheama Arezo. Imi dau toata silinta sa il fac sa inteleaga ca vreau sa imi traduca si mie expresia aceea, ca nu stiu persana, si as vrea sa stiu si eu daca e ceva de bine, sau e vreo injuratura, sa stiu la ce ma astept. Timp de o jumatate de ora, am primit raspunsuri cu “yes”, “no”, si intr-un final un “bye” care a reusit sa ma puna definitiv cu botul pe labe. Nu am reusit sa scot nimic de Arezo/Mahmood, am incercat sa vb in engleza, in romana, eram dispus sa vb si in franceza cu el, dar niciuna nu a dat rezultate. Am cautat apoi pe Internet ceva dictionare. Am gasit unele, dar nu functionau corect, iar unele nu mai existau de o buna perioada de timp.

Daca cineva stie ce inseamna expresia “salam khoben metoonam ba shoma ashena besham“, e un adevarat geniu, din punctul meu de vedere!Atata timp cat nu este si el iranian.

O metoda universala de a semnaliza

Inventatorul american Samuel Morse a creat acest alfabet - in care literele sunt reprezentate prin combinatii de semnale scurte si lungi - in jurul anului 1838. El a identificat literele cel mai des folosite si le-a asociat semnale scurte (pentru “e”, un singur punct); celor mai putin folosite (de exemplu “q”}, le-a asociat semnalele cele mai lungi.
Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, acesta putand fi scris sub forma de puncte si linii sau semnalizat cu lumini intermitente sau cu semnale radio. Apelul international de pericol, SOS - 3 puncte, 3 linii, 3 puncte - a fost introdus in 1912, la 40 de ani dupa moartea lui Morse. Expresia des folosita de acesta, Save Our Souls, salvati sufletele noastre, a aparut ceva mai tarziu.

Jianghu chiar inseamna rauri si lacuri, dar metaforic vorbind, se refera la comunitatea de artisti martiali, asasini, aventurieri si alte personaje la marginea societatii din romanele sau filmele “wuxia”. In afara literaturii, termenul e folosit pentru a denumi luptele din societatea contemporana, complexitatea ei si competitia acerba. Exista o anumita doza de romantism atasata lui jianghu, un fel de loc in afara legii, haotic, imprevizibil, dar inzestrat cu un potential nelimitat.
Romanele wuxia constituie un gen foarte popular in China, Singapore, ca si in comunitatile vorbitoare de limba chineza de pe intreg globul. Printre autori ii amintim pe: Jinyong, Gu Long, Huang Yi, Wen Ruian, Liang Yusheng, Sima Ziyan, Xiao Yi. Bi Jie e unul dintre cei care captivati de romantismul din esenta jianghu-lui. Micul sau manual de bucatarie Yingxiong Shanzhuang inseamna in traducere “orasul eroilor”, totodata, el facand si o prima incursiune in afacerea cu restaurante. “Am citit fiecare carte a lui Jin Yong”, declara el cu mandrie. Jin Yong e cel mai popular dintre autorii de romane wuxia din China, remarcabil prin descrierile sale pline de viata ale culturii jianghu din care fac parte protagonistii sai. Cititor loial, Bi si-a dorit sa creeze un spatiu in care aceasta cultura sa prinda viata.
Personalul de la restaurantul lui Bi sunt ca actorii din serialele wuxia facute in Hong Kong-ul anilor 80. Ei striga unii la altii, cam ca si taranii ce aveau cae un han la margine de drum unde se opreau asasinii in drumurile lor. Imbracati in haine de kung fu, ei vorbesc in termeni specifici lumii din romanele wuxia. Yingxiong nu are cine stie ce decor fastuos, dar chelnerii sai bine antrenati creeaza cu succes o atmosfera de film.
La Yingxiong se serveste jianghucai, un meniu la fel de complicat ca si denumirea sa. Cunoscut si sub numele de minjiancai, felul de mancare e traditional, fluid, bucatarii improvizand adeseori pentru a transforma ingrediente simple in feluri cu personalitate.
Alegerea lui Bi in prepararea si servirea jianghucai-ului e similara cu gatitul acasa. Mesele nu se comanda din meniu, clientii vorbesc cu Bi despre preferintele culinare si lasa totul pe seama lui Bi. Farfurie dupa farfurie, felurile ca acasa de mancare sosesc la masa ta, alaturi de dulcele si recomfortantul vin sorghum.
Se poate sa serveasca orez in cosulete de bambus, orez cu un strat de carne de porc, si un strat de albus. Apoi maocaogen prajit, un fel de radacina ce creste in provincia unde de unde vine Bi, Anhui, leguma nutritiva folosita in medicina chineza pentru a elimina excesul de caldura din organism. Vinetele prajite cu youtiao nu lipsesc din meniu. Ramasitele de paine de la micul dejun sunt prajite in forma de betigase si amestecate cu vinetele. Tocana de vinete, moale si vascoasa contrasteaza minunat cu painea crocanta.

Sa aruncam o privire asupra dictionarului wuxia si sa vedem cativa termeni ce trebuie sa ii stiti:
Chelner: xiaoer
A manca: liangong
Baie: laohumen
Servetel: mazuibu
Lingura: xiaonu feidao
Betigase: shuangjiegun
Bere: yangjiu

Mircea Cartarescu s-a nascut la data de 1 iunie 1956 in Bucuresti. Poet, prozator si publicist, este considerat de critica literara romana drept cel mai important dintre poetii generatiei optzeciste. Imbina la perfectie fantasticul cu realul, de multe ori dand impresia ca intamplarile prezentate de el au avut cu adevarat loc. Este un teoretician al postmodernismului romanesc, un autor de succes, apreciat atat in tara, cat si in strainatate. Romanul “Orbitor” a fost tradus in limba engleza, italiana, franceza, spaniola, poloneza, suedeza; lista poate fi continuata destul de mult.
Dupa absolvirea liceului Dimitrie Cantemir din Bucuresti, urmeaza cursurile Facultatii de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti. In anul 1980 isi prezinta teza de licenta despre imaginarul poetic eminescian din poezia postuma. Aceasta teza se va transforma ulterior in volumul “Visul chimeric”. In 1999 isi ia doctoratul in literatura romana cu teza intitulata “Postmodernismul romanesc”, fiind coordonat de profesorul Paul Cornea. In acelasi an va fi publicata si la editura Humanitas.
In perioada 1980-1989 a fost profesor de limba romana la o scoala generala din cartierul bucurestean Colentina, apoi functionar la Uniunea Scriitorilor si redactor la revista Caiete Critice. Din 1991 pana in 2004 a fost lector la catedra de Istoria literaturii romane, din cadrul Facultatii de Litere din Bucuresti. Din 2004 va deveni conferentiar la aceeasi catedra.A publicat:

Versuri:
Faruri, vitrine, fotografii…, Cartea Românească, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
Aer cu diamante (volum colectiv), Litera, 1982
Poeme de amor, Cartea Românească, 1983
Totul, Cartea Românească, 1985
Levantul, Cartea Românească, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990
Dragostea, Humanitas, 1994
Dublu CD, Humanitas, 1998
50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Brumar, 2003
Plurivers 1 & 2 (”Pluriverse 1 & 2″), Humanitas, 2004

Proza:
Desant ‘83 (volum colectiv), Cartea Românească, 1983
Visul, Cartea Romaneasca,1989 - Premiul Academiei române pe 1989; in traducere franceza Le Reve, Editions Climats, Paris 1992 - nominalizat pentru Premiul Medicis; Premiul pentru cea mai buna carte straina pe 1992
Nostalgia, ediţie integrală a cartii Visul, Humanitas 1993

Travesti, roman, Humanitas, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul ASPRO pe 1994 (tradusa în franceza, olandeza si maghiara)
Orbitor, Aripa stanga, Humanitas, 1996 (tradusa în maghiara: Vakvilág - A bal szárny)
Orbitor, Corpul, Humanitas, 2001
Enciclopedia zmeilor, Humanitas, 2002
De ce iubim femeile?, Humanitas, 2004
Eseuri:
Visul chimeric, Litera, 1992
Pururi tanar, înfasurat in pixeli, Humanitas, 2002
Jurnal. , Humanitas, 2001
Jurnal. 1997/2001 , Humanitas, 2005
Baroane, Humanitas, 2006

Acum cativa ani era o adevarata moda, chiar manie, sa citesti Mircea Cartarescu.Acum dai dovada de snobism daca il citesti… Acest om cu un nume ce te duce imediat cu gandul la carti, poate fi alaturat lui Jorge Luis Borges, sau lui Gabriel Garcia Marquez prin felul in care isi compune operele. Intretese elemente fantastice cu elemente autobiografice si realiste; autorul incearca sa faca o reintoarcere spre adolescenta, copilarie… perioada destul de prolifica pentru autor, pentru ca atunci sunt nascute cele mai frumoase idei din viata oricui. Elementele fantastice, adesea prezente in jocurile copilariei, au o noua abordare, usor malefica, amenintare ce planeaza neclar asupra personajelor.
Contrariile se intalnesc peste tot in opera lui Cartarescu, frumosul cu uratul, raul cu binele, divinul cu maleficul, etc. bulversandu-l pe cititorul neavizat, care ori va renunta la lectura, ori o va continua, dar lasandu-se prada vartejului de idei contradictorii.
Cititorii care urmaresc liniile drepte nu vor putea intelege prea bine simbolistica prezenta in scrierile lui Cartarescu. Acestea abunda de simboluri, elemente recurente si laitmotive. Proza este o adevarata mare, in care se scalda mitologia, simbolistica, psihanaliza, amintiri, SF, poezie, abisuri cosmice si gheene ale iadului, ezoterism, etc.
Despre autor, ca persoana…
Este casatorit cu Ioana Nicolaie, scriitoare, la fel ca el. Au un copil pe nume Gabriel, ce reuseste sa le umple tot timpul liber. Scriitorul nu reuseste sa isi imparta timpul exact cum si-ar dori, fiind in ultima vreme foarte ocupat cu tezele studentilor sai.
Cand scrie, Cartarescu are nevoie de intimitate, izolare, si timp pentru meditatie, conditii necesare pentru a-si putea aduna gandurile. Cand e agitatie in jurul sau nu poate gandi, gandurile i se invalmasesc in cap.
De cateva ori a fost acuzat de unii bloggeri si jurnalisti de sovinism; altii i-au aruncat cuvinte grele, facand din el un fel de obsedat sexual. Din punctul meu de vedere, scriitori nu trebuie sa se implice in politica, va duce la atacuri-fulger din partea multor persoane, fie ele politicieni, scriitori, jurnalisti, etc.
Conteaza ca exista Mircea Cartarescu, e de ajuns. Un scriitor bun, pe care multi il invidiaza, deoarece a reusit sa iasa la suprafata; unele persoane vad scriitori buni doar pe cei care nu prea isi vand cartile… din momentul in care incep sa vanda, li se schimba punctul de vedere, si bietii scriitori sunt aruncati in groapa cu lei.

Actiunea celui de-al doilea roman al lui Khaled Hosseinim “A Thousand Splendid Suns“, e la fel de spectaculoasa ca si a precedentului “The Kite Runner“, si ar putea sa fie cea mai mare realizare literara a anului.
Ca si o buna parte din Kite Runner, aceasta admirabila continuare e plasata tot in Afganistan, pe fundalul a 30 de ani de istorie zbucuimata.
In timp ce Kite e o poveste a barbatilor, Suns e povestea femeilor: mame, fiice si surori intr-o tara unde constrangerile religioase, politice si culturale se manifesta de secole si limiteaza libertatile si oportunitatile. Cartea lui Hosseini ne provoaca emotii profunde, dureri de inima si strangeri de stomac.
Femeile din centrul cartii, Mariam si Laila, au ca sursa de inspiratie femei pe care autorul le-a intalnit intr-o vizita la Kabul in 2003, pe cand traia in SUA. El amesteca experientele acestor femei cu scenarii imaginare pentru a crea un microcosmos al vietii familiei afgane. El ne descrie vietile interioare ale femeilor anonime si diminuarea identitatii lor.
Miriam e “harami”, copil orfan care la 15 ani a fost obligata sa se casatoreasca cu Rasheed, un pantofar de 50 de ani, pentru ca nevasta tatalui sau vrea s-o dea afara din casa. O generatie mai tarziu, Lalla e fortata la randul ei sa se casatoreasca cu acelasi Rasheed, platind pretul unui mare secret si a unei tradari. La inceput in tabere opuse, desi niciuna nu-l iubeste pe Rasheed, aceste femei isi unesc eforturile in cele din urma pentru a supravietui abuzurilor.
Ele indura nasteri prin cezariana fara anestezie, infometare, separarea de familii, batai si chiar tentative de crima. Intr-una din scene Rasheed o forteaza pe Mariam sa macine pietricele in gura pana isi sparge dintii.
Pe un plan mai mare, suferinta lor reflecta suferinta tuturor afganilor sub ocupatia sovietica, talibana si mujahedina. Atacuri cu rachete, bataia cu pietre si violurile sunt descrise cu lux de amanunte.
Dar limbajul lui Hosseini contine de asemenea si cuvinte frumoase si incitante cand descrie culorile si frumusetea naturala si culturala a Afganistanului natal.
Cititorii vor resimti durerea din inima sa cand scrie despre distrugerea mostenirii culturale a tarii, inclusiv dinamitarea de catre talibani a statuilor lui Buddha de la Barnyian, in 2001.
Distrugerea culturii, lipsa oportunitatilor si a fericirii sunt deopotriva deplanse in roman. Povestea cea mai trista e spusa intr-o proza dureros de frumoasa, prin intermediul unor personaje eroice uluitoare ale caror spirite reusesc sa se agate cumva chiar de cele mai mici raze de speranta.

Configurarea unei conexiuni la internet folosind un modem wireless
Modemul folosit a fost OPTION GLOBESURFER I’CON

Am infiintat o pagina speciala pt “Cum se face”, ca sa zic asa, pentru ca daca as fi pus aici continutul acestui how-to, ar fi aratat ca un adevarat carnat… deci, cine vrea sa vada restul articolului, sa se uite la pagina How-To’s. Multumim!