.:: UnderWay ::.

…la 15 ani dupa moratoriul codului

Petty Harbour, Newfoundland - un vant rece ce bate in acest mic port de 900 de locuitori ne zvarle inapoi in istoria de secole a pescuitului de cod din Newfoundland si Labrador.

Codul, peste specific fundului oceanului, era atat de abundent pe aceste maluri, ca exploratorul John Cabot si oamenii sai il scoteau din apele Atlanticului de Nord cu cosurile, dupa cum spune legenda.Era apusul unei ere, spune azi un pescar.Pescuitul de cod a fost cel mai important tip de pescuit nu doar vreme de decenii, ci secole. E ca o parte a culturii din Newfoundland. E ca si cresterea animalelor in preerii.In 2 iulie 1992, John Crosbie, pe-atunci ministrul federal al pescuitului, a anuntat un moratoriu al pescuitului de cod pe costa de est a Newfoundland-ului. Oprirea pescuitului a determinat migratia masiva a oamenilor de la tara la oras, pana in prezent.Moratoriul trebuia sa fie in vigoare pentru doar doi ani, dar la sfarsitul lui 93 era clar ca rezervele de cod erau mult mai putine decat si-ar fi imaginat oricine. Asa incat un moratoriu similar s-a aplicat si pentru coasta de sud. Aproape 40.000 de oameni si-au pierdut mijloacele de existenta.Au urmat proteste intr-o provincie in care multi inca sustin, si azi, ca pescuitul e un drept dat de Dumnezeu locuitorilor din Newfoundland.”Nu e vina mea, nu eu am luat pestele afara din apa” a spus atunci Crosbie.Privind inapoi, acelasi Crosbie declkara ca nimic nu s-a schimbat. “Inca nu se face nimic important pentru remedierea situatiei. Sunt pesimist pentru ca guvernul a decis redeschiderea unei mici usi, in sensul pescuitului la scara mica”. “E o minune ca codul a supravietuit”.

Acum abia trei saptamani Departamentul pt pescuit si oceane a intocmit un raport avertizand ca pesuitul impiedica eforturile de a mari stocurile de cod din lungul tarmului, precum si ca, daca pesuitul limitat continua, numarul de pesti va scadea cu 33% in urmatorii trei ani.Pe de alta parte, ministrul pescuitului a declarat ca prefera ca pescuitul pe scara mica sa continue, rezervele fiind acum suficiente. Pescarii sunt si ei entuziasmati, in timp ce oamenii de stiinta sunt ingrijorati. “E un lucru cu totul imprudent sa gandesti astfel, hai sa ne bucuram de ceea ce mai avem, hai sa pescuim codul cat mai este, oricum nu se mai intoarce inapoi” spune un profesor universitar. Pe de alta parte, daca heringul din Marea Norvegiei si-a revenit, de ce n-ar face-o si codul?

In anii ‘70, Norvegia a implementat o serie de masuri pe termen lung de protejare a speciei. Dorinta de a aduce heringul inapoi a fost atat de puternica incat oamenii de stiinta prindeau minimul de pesti necesar pentru studiu si ii aruncau inapoi in apa dupa cercetari.La mijlocul anilor ‘90 stocul de heringi a inceput sa creasca. A fost nevoie de multa dedicatie, rabdare si protectie, dar acum norvegienii au heringi din belsug.Pescuitul de cod din Newfoundland poate fi urmarit inca din secolul 16, iar pana in 1960, in jur de 300.000 de tone de cod erau pescuite anual, cand au aparut metode de prindere mai avansate, si cantitatile de peste pescuit au crescut la 800.000 de tone anual. Dupa repunerea in aplicare a pescuitului limitat, anul trecut, doar 2.700 de tone de cod s-au pescuit.

Azi cantitatea de cod din apa e de 1% din ceea ce era in 1970. Rashid Sumaila, profesor la University of British Columbia’s Fisheries Centre, ofera o solutie, eliminarea fondurilor care sunt alocate vapoarelor de pescuit pentru combustibil si reparatii, fonduri pe care pescarii le folosesc pentru pescuit. Canada aloca 250 milioane de dolari pentru astfel de fonduri, rau folosite.Earle McCurdy, presedinte al Sindicatului Muncitorilor din Pescuit, Alimentatie si Afiliati acestora, spune ca ideea lui Sumaila ar lasa multi lucratori din domeniu fara locuri de munca. “Acesti profesori stau mult si bine in Turnul lor de Fildes si vin cu asemenea idei”. Pentru Sumaila ecuatia e simpla: e vorba de pescuit si pesti - azi, pe de o parte, si de pescuit si de pesti, azi si maine, pe de alta parte.Inapoi in Petty Harbour, pescuitul crabilor e cea mai importanta indeletnicire azi. Si din nou, se pune problema sigurantei speciei.

Iar pescarii sunt putin optimisti in revenirea codului.