Robert Burns
In 21 iulie 1796 a murit Robert Burns, in Dumfries, Scotia, la 37 de ani. Cu un deceniu inainte, i se publicase volumul Poems, Chiefly in the Scottish Dialect (editia Kilmarnock), pentru care a fost numit poetul plugar si vocea Scotiei. Aceasta faima, scrie William Grierson in jurnalul sau, in ziua inmormantarii lui Burns, a fost cauza confuziei poetului si a mortii sale:
“Cred ca geniul sau extraordinar i-a adus moartea atat de repede, compania sa fiind cautata de tot felul de persoane si fiind un temperament bland si usor influentabil, a fost tarat in diferite scene care i-au slabit sanatatea si i-au ruinat conditia fizica”
Burns neaga acest lucru, scriind ca atunci cand basica faimei era mai mare, el a stat mai drept ca oricand, si nimic n-a putut sa il doboare. Pe de alta parte, mama sa a atras atentia asupra goliciunii acestei basici a faimei, iar cand i s-a inaltat prima statuie, ea ar fi spus: “ei, Robbie.. tu ai cerut paine si ti-au dat o piatra.”
In “Dirt & Deity”, cea mai recenta si buna biografie a lui Burns, Ian McIntyre face un sumar celor doua secole ce au trecut in care Burns a devenit omul cu cele mai multe statui, busturi si bronzuri, in fata lui la numar aflandu-se doar Columb (si Lenin intr-o perioada).
“Burns asezat, Burns ascultand, Burns sprijinit intr-un bat, Burns langa un copac. Burns la scara reala in Adelaide, Burns de 11 picioare in San Francisco. Fara palarie si cu camasa cu maneci in Barre VT, cu boneta si frac in Auckland. In Aberdeen e serios si demn, in Central Park suferind, sincer in Ayr, cu o expresie goala in Dumfries. Burns compunand poezii, Burns uitandu-se la o stea, Burns tinand un buchet de margarete..”
Citim despre un Burns glorificat si satirizat, libertinizat si insanatosit, comercializat, politicizat, feminizat, judecat pentru paternitate si diagnosticat (mort din cauze de consum de alcool, endocardita reumatica, boala lui Kussmaul, leucemie, TBC…).. in Tokyo la semnul de pietoni “trecerea libera” se aude “Coming through the Rye”.. si cum McIntyre si-a luat titlul cartii dintr-un comentariu al lui Byron facut dupa citirea scrisorilor lui Burns:
“Sunt pline de injuraturi si cantece obscene. Ce minte plina de contradictii! - blandete, duritate - delicatete, obscenitate - demnitate si decadere, murdarie si divinitate - totul amestecat in acel lut inpirat!”
Daca azi il imbratisam, Burns cat a trait a imbratisat totul. Cateva versuri din “A Poet’s Welcome to his Bastart Wean”, poem inclus intr-una din scrisori, dar nepublicat in timpul vietii sale, si apoi publicat sub un title mai placut, “A Poet’s “Welcome to his Love-Begotten Daughter”:
“Welcome! my bonie, sweet, wee dochter ,
Tho’ ye come here a wee unsought for,
And tho’ your comin’ I hae fought for,
Baith kirk and queir;
Yet, by my faith, ye’re no unwrought for,
That I shall swear!”
