.:: UnderWay ::.

Istoric

In vremurile de demult, existau numeroase mancaruri pe care crestinii adevarati nu le puteau manca, in timpul marelui post dinaintea Pastelui, cum ar fi peste, grasimi, oua, produse lactate. Asa ca, pentru ca nimic sa nu se strice in timpul celor 40 de zile ale postului, martea dinainte se obisnuia sa se consume tot ce era prin casa si s-ar fi stricat in urmatoarele zile.
Asa a aparut un fel de mancare ce sa incorporeze toate ouale, grasimile si laptele la care li s-a adaugat si putina faina. Si li s-a zis: clatite.
In lume exista adevarate intreceri ale clatite, ce au inceput candva pe la 1445. Se zice ca o femeie ce se uitase pregatind clatite in bucatarie in acea zi de marti de care ziceam mai inainte, a auzit deodata clopotele chemand oamenii la biserica. Femeia a iesit repede din casa si-a alergat tot drumul pana la biserica, imbracata in sort si tinand in mana tigaia. Din 1950 dateaza o cursa intre Olney din Marea Britanie si Liberal din Kansas, care urmarea descoperirea celui mai rapid in producerea clatitelor. In 2002 orasul Liberal avea 24 de victorii, iar Olney doar 24.
Relativa usurinta in prepararea lor pe soba si aragaz a dus la o mare varietate de clatite in lume. Clatitele garmane si frantuzesti, cu oua si batute bine, erau coapte in foite subtiri umplute apoi cu creme, dulceturi si umpluturi felurite savuroase. Unele feluri sunt coapte crocant si apoi imbibate in sosuri de unt, zahar, suc de citrice si lichior.
Clatitele rusesti sunt destul de crocante si servite cu smantana si caviar sau umplute cu branza sau gem. Tortilla mexicana avea umplutura de fasole si carne si se servea cu sos de tomate. cele americane sunt mai groase si se servesc cu siropuri.

Clatite flambate

De la clatitele simple traditionale umplute cu dulceata la cele mai exotice, gasiti pe net o multime de retete. Noi va aratam ceva deosebit: clatite flambate. Ingredientele sunt cele obisnuite pentru clatite. Dupa ce le-ati preparat, tineti-le la cald intre doua farfurii asezate deasupra unei cratite in care fierbe apa.
Aveti nevoie de: 25g unt fara sare, 50g zahar pudra, sucul de la 2 portocale, sucul de la o jumatate de lamaie, 2-4 lingurite lichior de portocale si de o lampa de spirt sau o tigaie obisnuita. Topiti untul, inglobati apoi zaharul pudra, pe un foc mic pana se caramelizeaza capatand o usoara culoare aramie. Adaugati sucul de citrice, si amestecati pana obtineti un sos consistent. Puneti in tava o clatita, impaturiti-o de 2 ori, impingeti-o spre margine, apoi repetati cu toate. Cand toate sunt cufundate in sos, adaugati lichiorul de portocale si dati-i foc, dupa ce s-a incalzit bine. Scuturati usor tava pentru ca lichiorul sa se amestece cu sosul. Asezati clatitele pe un platou si turnati si sosul deasupra, apoi serviti-le.

[Serviti o portie cu Jack Johnson ]

Ei sunt Mary, Mungo, Midge si Slappy.

Patru pui de arici orfani stransi in jurul unei perii, pe care o confunda cu mama lor, sunt in grija lucratorilor de la New Forest Otter, Owl and Wildlife Park din Ashurst. Puii adora sa se joace in jurul unei perii si sa se frece de ea. Peria, folosita la curatarea unei curti, le aminteste prin miros de mediul natural, iar textura ei, de corpul mamei. Vazul lor este slab, astfel ca se orienteaza dupa miros si pipait. “Le plac mirosurile din natura, si sa se joace cu periile de curatat, cu pamant, frunze si ghivecele de flori, spune un ingrijitor. Trei dintre pui si-au pierdut mama cand ea a fost strivita de un camion, iar al patrulea a fost gasit singur printr-o gradina in miezul zilei. Proprietarul a asteptat sa vada daca isi gaseste mama, dar apoi l-a prins si l-a adus la parcul din Ashurst. Deocamdata sunt hraniti cu lapte praf amestecat cu mancare pentru pisicute, dar nu si carne de peste, placandu-le insa alte feluri de carne. Cand vor creste vor fi hraniti cu mancare pentru pisici, apoi vor fi eliberati in mediul natural, probabil in primavara, si se vor hrani cu melcii existenti din abundenta datorita vremii umede din acest an din Ashurst.

De treizeci de ani se lucreaza in liniste la restaurarea frescelor lui Raphael din incaperile care-i poarta numele din Muzeul Vaticanului, cateva sali mai departe de locul in care vizitatorii privesc cu uimire culorile si tonurile proaspat restaurate ale lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine. Lucrul de restaurare a unei opere de arta e aproape intotdeauna revelator al adancimii creatiei, al felului in care artistul si-a conceput opera, de la greselile pe care le-a facut si pana la modul in care si-a transferat de pe hartie desenele sale extraordinare pe peretii ce duc pana in apartamentele papale.

In timpul lucrarilor au fost gasite ramasite dintr-un pranz vechi de 500 de ani si o urma a mainii impregnata pe perete, dar probabil nu se va sti niciodata daca au apartinut artistului. pe schelele ascunse dupa panze albe, restauratorii lucreaza de zor la “Heliodor scos din Templu”, considerata cea mai mare realizare a lui Raphael, in care ” se simte maturizarea lui Raphael, ceea ce nu simti in lucrarile dinainte din celelalte camere”, dupa cum zicea Maurizio De Luca, seful restauratorilor de la Muzeul Vaticanului.
Cand Raphael avea doar 25 de ani, a fost chemat de la Florenta la Roma de catre Papa Iulius II pentru a picta apartamentul pontifului din Palatul Apostolic, care isi dorea cu totul altceva decat ceea ce fusese camera papala a predecesorului sau virtual, Alenadru VI din Borgia (virtual, pentru ca intre cei doi, papa pentru doua saptamani a fost Pius III, in 1503)
Restauratorii spera sa termine in decurs de un an lucrul la ingerul scaldat in lumina straluitoare care-l trezeste din somn pe Sf Petru, inchis. Ei au gasit astfel o pata de culoare rosie pe nasul ingerului, probabil o pensula gresita a unuia dintre mesterii lui Raphael. Unul dintre restauratori, paolo Violini, trecandu-si mana pe deasupra picturii, a descoperit o mica gaura, lasata de un compas cu ajutorul careia muncitorii lui Raphael au transferat liniile desenului de pe foate pe perete.
“Culorile sunt intr-o forma foarte buna pentru ca fresca este de o calitate exceptionala”, a mai spus Violini.
Dar peretii au urme de crapaturi si umflaturi, rezultate de pe urma schimbarilor pe care le-au facut pontifii camerelor lor, inclusiv frecvente mutari ale sobelor si cosurilor.
Curatand frescele din Stanza de la Signatura, restauratorii au realizat problemele cu care s-a confruntat Raphael in amestecarea ingredientelor pentru gips.
Scoala romana folosea piatra vulcanica, de la Vezuviu, in loc de nisip folosit in Italia de nord, si se pare ca Raphael a schimbat compozitia amestecului, judecand dupa numarul de crapaturi din partea superioara a frescei numita “Scoala din Atena”. Aici a fost gasit bobul de fasole, probabil din pranzul unuia dintre artisti.

Curatarea ultimei camere, Holul lui Constantin, se preconizeaza sa se finalizeze in 3 ani. Multe din fresce s-au realizat dupa moartea lui Raphael in 1520, dar au urmat schitele realizate de el. Muzeul mai doreste sa publice fotografii ale camerelor restaurate pana acum.
Camera lui Heliodor este restaurata din banii donati de o familie din New York, care s-a pastrat anonimatul in fata presei.
Capela Sixtina a fost inaugurata in 1999, dupa 20 de ani de restaurari.

( via seattletimes)

Noul roman. Tendinte: detaliile, minutiozitatea. Reprezentanti: Marguerite Duras si Alain Robbe-Grillet. Duras lasa afara detaliile, iar Grillet le include. Duras rezista tentatiei de a descrie momentele cruciale, lasa deoparte interpretarile pe  care le poate face din perspectiva sa omniscienta, lasa toate acestea cititorului pentru a le umple. Rezultatul are chiar un impact dublu asupra cititorilor, macar asupra celor inteligenti. Robbe-Grillet e interesat pe de alta parte de un anumit tip de detaliu: de spatiu si structura, mai mult decat detalii de miscare si actiune. In romanul sau codificat, La Jalousie, actiunea si planul de idei sunt simple, minimale, accentul cade pe detaliile constructiei interioare si exterioare ale plantatiei de bananieri unde e plasat romanul, camerele in care locuiesc eroii, jaluzelele venetiene prin care priveste sotul cand isi spioneaza sotia si pe iubitul ei. Ceea ce au in comun acesti doi scriitori inovatori e cantitatea pe care reusesc sa o incorporeze in niste cartulii destul de mici. Cum se poate scrie un asemenea roman subtire, cu mai multa valoare literara concentrata in fiecare pagina decat cele mai multe romane groase, interminabile? Romane groase si labartate nu inseamna desigur Gaddis, Pynchon, Foster Wallace, ci cartile acestea plictisitoare care trec drept serioase, scrise azi. E ca un fel de moda azi, pentru ca un tanar scriitor sa fie recunoscut ca atare in lumea literara trebuie sa produca un roman gargantuesc, ambitios. Iar criticii intreaba aceeasi intrebare ridicola: cand are de gand acest scriitor sa scrie ceva mai consistent (voluminos)? Acest ideal fortat e bine exemplificat de concluzia lui David Jay in al sau review la al doilea roman al lui Gwendoline Riley, “Sick Notes”: Riley e in mod evident mai mult o adepta a starilor de spirit decat a actiunii elaborate, dar tot ea insasi isi incalca promisiunea, zicand ca lucreaza la un roman mare, cu adevarat roman.” Multi scriitori debutanti sunt aflati sub presiunea nevoii de a scrie ceva mai mare, mai bun. Si multi dintre ei esueaza in momentul in care au asemenea principii: Rebecca Ray e doar un exemplu. Sunt putini cei ce scriu putin si nu cad in capcana de-a considera cantitatea ca fiind neaparat calitate. Pe de alta parte, Heidi James intelege puterea nuvelei. La fel si autorul de povestiri scurte, HP Tinker, care intrebat daca si cand va scrie un roman, a raspuns, ca daca o va face, va fi un esec. Noul roman al lui Gwendoline Riley, insa, Joshua Spassky, pare a fi la fel de bun ca al lui Marguerite Duras, prin tonul grav si ignorarea ornamentelor metaforice si a comparatiilor specifice altor contemporani. Proza ei e ambigua si se joaca cu timpul, spatiul si perceptiile.
N-ar fi mult mai bine sa existe cat mai multe asemenea “putinuri”?

Interviu imaginar cu doamna Florentina Tatar, sefa raionului legume-fructe proaspete din supermarketul H*****

Reporter: Buna ziua si va multumesc ca ati acceptat invitatia noastra de a raspunde catorva intrebari. Cum au mers vanzarile azi, pana la aceasta ora?
Florentina Tatar: Cu mare placere :). Foarte bine, pot spune. Am epuizat tot stocul de piersici si de struguri de la Pietroasa.
R: Inteleg ca fructele romanesti sunt cele mai cautate.
FT: Asa e. Dar avem numerosi cumparatori si pentru banane, portocale si grapefruit.
R: Clasicele
FT: Da.
R: Ce se intampla cu celelalte fructe? Care ar fi cauza pentru care sunt mai putin cautate?
FT: Pretul in primul rand. Suta de grame costa cat sfert-o jumatate de kg de fructe obisnuite. Dar nu doar pretul.. cred ca e si necunoasterea oamenilor. Ei nu sunt familiarizati cu aceste fructe exotice, nu stiu gustul, nici proprietatile lor. Si atunci sunt reticenti in a le cumpara. Si multi cumpara unul-doua fructe doar, de exemplu.
R: Despre ce e vorba? Ma uit spre raftul in care sunt expuse si ma intreb ce-o fi oare acolo… N-am idee.
FT: Da :).
R: Satisfaceti-mi curiozitatea. Ce mi-ati spune despre fructele din fata noastra, ca se ma convingeti sa le cumpar? Haideti sa dam cateva detalii cumparatorilor mai putin familiarizati. Mmm, suna interesant, dar numele nu-mi spun inca mare lucru.
FT: Desigur. Azi avem spre vanzare fructe din intreaga lume: physalis sunt foarte spectaculoase
R: Seamana cu niste lampadare
FT: Exact. Sunt numite si lampioane chinezesti, contin betacaroten si vitamina C pentru sistemul imunitar, precum si potasiu, pentru sanatatea circulatiei. Alaturi sunt annona, exista in lume circa 60 de soiuri, au forma de inima si coaja solzoasa, sunt surse de potasiu si de vitamina C. Kumquat sunt cele mai mici citrice, originare din China, ele au coaja dulce, comestibila, spre deosebire de alte citrice, contin de asemenea vitamina C. Longan sunt fructe din Asia, seamana cu niste ochi de dragon, sunt invelite in crusta tare care insa se sparge usor si sunt bogate in vitamina C. Loquat sau prunele japoneze au o pulpa suculenta si frageda ca a prunelor si cireselor de la noi, iar la gust seamana cu merele si caisele. Nu au vitamina C, dar contin beta-caroten. Pe partea cealalta, avem lychee, din China, foarte intalnite in conserve, dar pot fi consumate si proaspete, au parfum dulceag ca florile de soc si vitamina C. Fructele pasiunii sunt foarte aromate, provin din Brazilia, se mai numesc rodii micute si contin vitamina C. Persimmonul e fructul national japonez, contin vitamina C, si potasiu, precum si beta-caroten. Rodiile dupa cum stiti sunt simbolul fertilitatii, daca se consuma si semintele sunt bogate in fibre, au vitamina C. Pomelo sunt stramosii grapefruitului, vin din S-E Asiei si ca majoritatea citricelor sunt o excelenta sursa de vitamina C.Ultimul fruct pe care vi-l prezint e fructul de mango, originar din India, acum creste peste tot la tropice. este si el bogat in vitamina C si beta-caroten.
R: De ce sunt importante vitamina C si beta-carotenul?
FT: Ele sunt anti-oxidante. Ajuta organismul in lupta impotriva radicalilor liberi.. Fructul de mango in combinatie cu morcovul produc un cocktail racoritor gustos. Desigur, mai sunt nenumarate combinatii de sucuri, ca pepene galben cu gheata pisata, mar si merisor, grapefruit roz, fructul pasiunii si portocala si altele pe care le puteti prepara din aceste fructe, acasa.
R: Acum ca lucrurile s-au clarificat in buna masura, si in cunostinta de cauza de data aceasta, as dori si eu un physalis, o annona, o lychee, o rodie, un mango, un ananas.. Si va multumesc pentru amabilitatea cu care ne-ati oferit aceste informatii.
FT: Cu mare placere. Va rog sa veniti la casa.

Trei poezii din perioada clasica araba

Iubito, de-mi ascund

Iubito, de-mi ascund mustrarile si barfa,
sau poate-amenintarea unui cumplit emir,
nu vor opri izvorul din ochii mei, nici focul
din locu-ascuns in suflet, de-arabi numit damir.
Allah sa stie numai ce dragoste ma-ncearca,
ce chinuri si suspine in sufletu-mi insir,
ce vesnice nelinisti, ce noapte nesfarsita,
ce lacrimi ale celui inlantuit de-un fir.
Cu totii am trait aceasta fericire,
cand departarea inca nu-i despartea pe miri;
dar niciodata barfa nu-ntarzie, si umple
de-otrava si minciuna al dragostei potir.
O, cat as vrea sa tina in veci iubirea noastra;
dar lumea pizmuieste ce-avem, si nu ma mir.

Djamil
(*damir=inima, constiinta, interioritate a simtirii)
Pomii amari

Femeile, de le opresti la ce
si-au pus in gand, atunci abia se-apuca;
si de cuvant se tin numai la rele,
iar binele promis e doar naluca!
Asa cum printre pomi, amari sunt unii
si doar cativa iti dau gustoasa nuca.

Ibin Qays Al-Ruqayyat
Furtuna

Ca niste ciucuri norii se leagana: macar sa
invaluie pamantu-n miros de piatra arsa;
tarusii unui cort abia ii vezi o clipa,
si cum porneste ploaia, deodata-n neguri par sa
dispara, iar soparlele-aluneca-n suvoaie,
ca nu mai vezi tarana de-a lor gherute stearsa!
Doar retezate capete-s pomii, cu turbane,
cand nori strapunsi de umeri se-apleaca, se revarsa.

Imru Al-Qays