.:: UnderWay ::.

“The Buddha of Suburbia”, roman scris de Hanif Kureishi, a castigat premiul Whitbread pentru cel mai bun roman de debut. A fost tradus in 20 de limbi si transformat intr-un serial dramatic in patru episoade de catre BBC in anul 1993, cu un sound-track semnat de David Bowie.
Romanul are ca teme initierea, tineretul britanic, cultura pop, conditia englezilor, si viata la Londra.
Datorita oralitatii romanului, evenimentelor istorice prezentate si dialogurilor pline de regionalisme, cititorul are impresia vie de realism. Alte caracteristici sunt episodicitatea, colajul si juxtapunerea, ca tehnici folosite de autor.
Se spune despre The Buddha of Suburbia ca este foarte autobiografic. eroul romanului e Karim, un adolescent ce vrea cu disperare sa scape din suburbia din sudul Londrei pentru a trai in mijlocul orasului, in anii 1970. Astfel ajunge la teatru, dar apoi, cand nu mai are nimic de facut in Londra, pleaca la New York pentru zece luni. Intors in capitala engleza, accepta un rol intr-o soap-opera
Toate personajele romanelor lui Kureishi parasesc suburbia. Pentru Karim, Londra desi situata foarte aproape de casa, e totusi o cu totul alta lume. Astfel, sperantele sale sunt deosebit de mari. Mutarea la Londra pare a fi o Odisee sau chiar un fel de pelerinaj. Astfel se descrie el in prima pagina a cartii: “sunt englez (desi nu sunt mandru de asta), dintr-o suburbie din sudul Londrei si ma duc undeva”. Acest motiv e sustinut de intregul roman.
Muzica pop are si ea o importanta deosebita in romanele lui Kureishi. Cineva poate spune fara sa greseasca prea mult ca romanele sale au fond sonor. Londra insasi e asociata cu un sunet. Iata cum suna pasajul: “Londra avea o melodie. Cred ca era, ma tem, a oamenilor cu bongo in maini, din Hyde Park, si melodia la interpretata la claviatura de la The Doors, Light My Fire. Erau copii in cape de catifea traind liber.”
Cat timp lucreaza la companiile teatrale, Karim cunoaste oameni noi din medii cu totul diferite, cum ar fi muncitorul galez Terry sau Eleanor, care face parte din clasa de mijloc dar pretinde a face parte din clasa muncitoare, si de care se indragosteste, iar prin intermediul ei si a lui Pyke, Karim intelege ca acesti oameni vorbesc o alta limba, deoarece au primit o educatie ce in suburbii nu era accesibila.
Romanul e si povestea altor personaje ce incearca sa isi construiasca un trai mai bun in Londra: Eva vrea sa urce tot mai mult pe scara sociala, de parca s-ar afla in razboi cu orasul: “Eva isi planuia asaltul asupra Londrei, inaintand mm cu mm, om dupa om, prin teritoriile straine de la Islington, Chiswick si Wandsworth “. Mai tarziu, cand romanul inainteaza, e descoperit tatal eroului principal – Haroon – (un indian imigrant, birocrat plictisitor si obosit traind cu familia sa in suburbia cenusie) de catre inalta sociatate, cautatoare de distractii exotice, si astfel ajunge un fel de guru buddihist al acestora, desi el insusi nu crede in rolul pe care il joaca. Fiul sau nu crede nici el in tatal sau, si in acelasi timp are primele experiente erotice. Un roman amuzant despre diferentele culturale, de clasa si de sex, si felul in care ele se integreaza in modul de a trai britanic.
In cadrul temelor legate de prejudiciu si de rasism sta si tema initierii, cautarea identitatii. Mai mult, Londra pare a fi cadrul perfect pentru maturizarea protagonistilor, adeseori “dureroasa, trecand printr-o serie de conflicte si dileme, sociale, sexuale si politice.” (bildungsroman). Ce altceva inseamna sa fii “aproape” englez, “aproape” indian, “aproape” matur, “aproape” indragostit, si toate acestea in Londra dezlantuita.
Desi ‘Buddha’ este amplasat in anii `70 si se incheie chiar inainte de inceputul erei Thatcher, Kureishi l-a scris sub directa influenta a regimului. Asa ca nu e surprinzator sa intrevedm in roman radacinile conservatorismului, in anii `70.