.:: UnderWay ::.

Daca se intampla sa faci o plimbare prin parcul Chatsworth o sa descoperi la un moment dat o statuie mai putin obisnuita. Din bronz, are trei metri inaltime si e realizata de artistul Marc Quinn.
Una dintre cele mai fotografiate femei din lume, ale carei imagini au fost folosite ca ilustratie pentru barfa, faima, frumusete idealizata, desi nu e nimic mai mult decat un model comercial, a devenit unul dintre cele mai reprezentative subiecte ale artei britanice moderne, cam cum era Lizzie Siddall pentru pre-Raphaeliti. Imaginea ei apare in opere semnate de Lucian Freud, Alex Katz, Gary Hume, Julian Opie, Stella Vine, Jürgen Teller si multi altii, pe langa fotografii dintre care il amintim doar pe Mario Testino.
Picioarele si mainile ii sunt incrucisate intr-o pozitie ce sugereaza o imbratisare imposibila, agonizanta si uluitoare, de yoga, fata imperturbabila e incadrata de parul lung, partile anatomice expuse la vedere dar infatisate confuz, incat privitorul ramane uimit si mut contempland-o admirativ. Statuia se numeste “Mit (Sfinxul)”. Si curand iti vei da seama ca o infatiseaza pe Kate Moss. Intentia autorului pare a fi fost cautarea unui raspuns la intrebarea, ce se ascunde dincolo de acel chip, de acel trup, este oare ceva dincolo?
Un alt artist care i-a dedicat un portet este Lucian Freud, mai cunoscut pentru realistul portet reprezentand-o pe sotia lui
Andrew Devonshire. Se spune ca Andrew i-a aratat unui turist statuia, zicand, aceea e sotia mea, la care raspunsul a fost, ’slava domnului ca nu-i a mea’. Dar incercarea lui Freud de a umaniza chipul lui Moss a fost un esec.
Lumea stie putine despre Kate. Vorbeste putin in public, pozeaza doar, si e subiect de barfe marunte.
Quinn incearca sa treaca dincolo de imaginea ei de femeie ce isi are sub control strict propria - imagine. Si reuseste. Exista un numar de imposibilitati in aceeasta imagine, de la marime, la echilibrul perfect al fizionomiei, la zambetul gol si profesional aproape respingator, pana la un corp adus pana la extrema distorsionarii.
“Sfinxul” este o reusita. Dar azi, ca multi artisti, mai degraba o sa ne gandim la o Kate Moss de genul sfinxului lui Wilde lipsit de secrete decat al lui Oedip, pastratorul raspunsurilor la intrebarile vietii. Ea n-a facut nimic sa fie atat de minunata, dar poate sa isi aseze picioarele in spatele capului si sa zambeasca.

(via The independent)