Poeme daneze
1. Te iubesc
Totul in mine
e cer, in toate unghiurile
ingemanate in trunchi.
Te iubesc, spatiu fara hotare,
incremenit in noaptea-nstelata,
cu flacari tasnind din inima cerului,
si cuvinte adanci, parguite ca merele
acelui mistic pom in extaz.
***
2. Miracol in natura
In Schatland, in jurul casei,
cresc albe, sute si mii de margarete,
si infloresc atat de frumos
sub cerul smaltat de stele,
incat, privite de sus, dintre ele,
par tot stele albe
margaretele.
~ Jens August Schade ~
***
3. Poetul
iti voi spune acum
ce e poetul:
ceata plutind
la marginea zarii,
esenta a ceea ce-a fost,
iar fruntea -
dara de lumina
in bezna.
obositi,
ochii lui, asteptand
ceea ce nu stie
daca-i aievea sau nu,
ochii nu o data orbiti
de soarele
dindaratul negurii.
poetul plange
pana ce negura
toata se risipeste,
linistindu-si pleoapele arse
de asteptare.
poetul nu e
nici nebun si nici intelept,
el, vesnic alege intre
dorul de viata
si eternitate.
~ Gustav Munch-Petersen ~








frumoase aceste poeme daneze. mi-ar placea sa mai citesc si altele asa ca voi reveni, pana atunci sper sa le mai inmultiti.
c.
o sa mai fie
multumim