.:: UnderWay ::.

Salutare tuturor! Imi cer mii de scuze pentru absenta indelungata, nu am mai scris nimic de atata timp. Am vazut persoane care intreaba: “care voi?”. Si intreaba pe buna dreptate, eu chiar nu am mai activat pe aici, vad ca s-au schimbat multe si in wordpress, nu cred ca mai imi trebuia mult si il uitam. Am inceput sa scriu o povestire, sunt curios ce va iesi. Alatur si primele randuri din ea acestui articol, desi s-ar putea ca si acestea sa fie schimbate in lucrarea finala. Astept comentarii si sugestii, poate chiar posibile continuari :

O noua zi. O noua dimineata. Aceeasi viata, derulata in alb si negru, un film romanesc prost facut de pe vremea comunismului se continua astazi intr-o nuanta de gri, ceva nemaintalnit pana acum…

Maria isi lua cafeaua, dulceaga (la fel ca ea, cum ii spunea fostul ei iubit), si se indrepta agale spre un fotoliu, tinand cana de cafea cu ambele maini si foarte aproape de piept. Gestul asta ii dadea o
senzatie de caldura, se simtea parca protejata de acel obiect, de lichidul din el… Si parca dimineata asta era altfel, totul parea altfel… Poate datorita faptului ca era sambata?! Nu era asta, trecusera foarte multe sambete, duminici, luni, si restul zilelor dar mai toate fusesera fara prea mare importanta. De cand se despartise de prietenul ei totul parea mai greu, dar acum se simtea altfel. Avea de gand sa isi inceapa ziua intr-un mod linistit, sa asculte muzica, sa citeasca si sa isi savureze cafeaua. Pentru ca asta facea, o savura. Statea si cate doua ore la o cana de cafea, pana incepea foamea sa ii dea tarcoale, si trebuia sa se duca in bucatarie sa isi prepare ceva. Asemenea momente o enervau, pentru ca se intamplau exact atunci cand lectura era mai interesanta, si trebuia sa renunte pentru a manca. Cateodata mai ignora foamea si isi continua cititul pana cand actiunea lua o turnura mai plictisitoare si putea lasa cartea pe mai tarziu. Se aseza in fotoliu cu o carte pe care o cumparase recent, isi puse cafeaua alaturi de ea, pe o masuta pe care o trasese in dreapta fotoliului pentru a putea lua cu usurinta cana. Asa castiga mai mult timp pentru citit si pe langa asta nu pierdea randul. Deschise cartea pentru prima data, chiar daca o cumparase acum cateva zile si a avut tot felul de ocazii sa o citeasca. Pur si simplu nu a simtit pana azi nevoia sa citeasca din ea. Parea o buna evadare, vroia sa scape de locurile si cenusiul bucurestean prin lectura. O buna terapie pentru destul de multe persoane cu o imaginatie dezvoltata. Se aventura in universul romanului, si de data asta nu simti foamea. Totul se derulase foarte repede, nu isi dadu seama cum se scursera patru ore, cafeaua era neatinsa si nu avea senzatia de foame pe care ar fi trebuit sa o aibadupa atata timp. Totusi s-a dus in bucatarie, a mancat putin si s-a hotarat sa iasa la o plimbare prin orasul pe care il cam ura, dar in care era nevoita sa locuiasca din cauza serviciului.