.:: UnderWay ::.

Toamna se numara bobocii, inseamna ca nu e cazul sa iti faci socoteli dinainte, ci mai bine astepti pana apar rezultatele. Oricum daca nu plantezi la timp de primavara, toamna n-o sa culegi nimic, dupa cum spun irlandezii. Iar cel ce e prea lenes ca sa are toamna nu va avea nimic de recoltat. O toamna cu multe fulgere e urmata de o iarna blanda spune un proverb norvegian. Toate bune si frumoase, caci toamna (amurgul) frumusetii e tot frumoasa. Mai departe, japonezii ne invata sa nu ii dam norei sa manance vinetele de toamna, adica sa nu lasam pe altii sa se foloseasca de noi. Camus vede toamna ca pe o a doua primavara in care fiecare frunza e o floare. Cand ai toamna in gura limba nu poate decat sa rugineasca. Toate fiind deja zise, toamna e un mozaic (Stanley Horowitz)

Stiati ca exista si proverbe opuse? Iata cateva:
Uita-te bine pe unde mergi. / Cel ce ezita e pierdut.
Daca prima data nu reusesti, nu te da batut, incearca din nou. / Nu te da cu capul de toti peretii de caramida.
Absenta intareste dragostea. / Ochii ce nu se vad se uita
Nu lasa pe maine ce poti face azi. / Nu te grabi sa treci podul inainte sa ajungi la el.
Doua minti sunt mai bune decat una singura. / Vezi-ti singur de barca ta.
Graba strica treaba / Timpul nu asteapta pe nimeni
Nu e niciodata prea tarziu sa inveti / Nu poti sa-l inveti pe un caine batran trucuri noi
Vorba inteleapta e tot ce-ti trebuie / Vorba multa saracia omului
Mai bine sa fii sigur decat sa-ti para rau / Nu ai curaj, nu castigi nimic
Calul de dar nu se cauta la dinti / Fereste-te de un grec ce aduce daruri
Nu face altora ce nu ti-ar placea sa ti se faca tie / Tipii de treaba termina mereu pe ultimul loc
Viseaza pana la stele / Nu baga in gura mai mult decat poti sa mesteci
Unde-s doi puterea creste / Prea multi bucatari vor distruge coca
Nu judeca o carte dupa coperti / Hainele fac pe om
Roata care scartaie va fi unsa / Tacerea e de aur
Pana e mai puternica decat sabia / Actiunile fac mai mult ca o mie de cuvinte

In 1802 la 3 septembrie William Wordsworth termina de scris sonetul sau “Composed Upon Westminster Bridge”, unul dintre cele mai bine cunoscute poeme scurte ale sale. Momentul de pe pod descris in poem se intamplase aievea cu o luna inainte, si iata cum a fost descris de Dorothy, sora lui Wordsworth, in niste insemnari ale vremii:
“Ne-am urcat intr-o trasura la Charing Cross. Era o dimineata frumoasa. Orasul, catedrala St Paul, raul si multimea de barcute formau o priveliste minunata… Casele nu erau invaluite asa tare in norii lor de fum si soarele stralucea atat de tare invaluind totul intr-o lumina pura ca intr-un mare spectacol al naturii insesi…”

Wordsworth se mutase deja inapoi in Lake District cand a scis poezia, si avea sa se dedice in curand scrierii poeziei “planului sfant al naturii”, dar a folosit notitele lui Dorothy incorporand ideile ei despre frumusetea urbana:
Earth has not anything to show more fair:
Dull would he be of soul who could pass by
A sight so touching in its majesty;
This City now doth, like a garment, wear
The beauty of the morning; silent, bare,
Ships, towers, domes, theaters, and temples lie
Open unto the fields, and to the sky;
All bright and glittering in the smokeless air.
Never did sun more beautifully steep
In his first splendor, valley, rock, or hill;
Ne’er saw I, never felt, a calm so deep!
The river glideth at his own sweet will:
Dear God! the very houses seem asleep;
And all that mighty heart is lying still!

Motivul pentru care poetul traversa podul Westminster in acea dimineata e ca se indrepta spre Franta, pentru a-si cunoaste fetita de 9 ani, Caroline, si a o vedea pe mama ei, Annette Vallon, cu care avusese o relatie in 1791. Cei doi au ajuns se pare la concluzia ca se vor desparti definitiv, astfel ca in octombrie William s-a casatorit cu Mary Hutchinson, asa cum planuise.
Dezvaluirea existentei copilului nelegitim al lui Wordsworth s-a produs abia in 1921 si-a fost pusa la cale de George McLean Harper de la Universitatea Princeton, generand o oarecare valva intre profesori, dar nu si printre elevi, judecand dupa cantecelul plin de umor compus de elevii din ultimul an ai facultatii:
Harper went to France to get
The red-hot dope on dear Annette,
And there performed a deed of note,
Revealing Wordsworth’s one wild oat.

La 1 septembrie 1939, Germania a invadat polonia si asa a inceput cel de-al II lea Razboi Mondial, prilej cu care WH Auden a scris unul dintre cele mai cunoscute poeme ale sale, “1 Septembrie, 1939″, si una dintre nenumaratele incercari de a intelege cum cea mai murdara miscare militanta a putut atat de usor sa ne faca pe toti sa ne pierdem in ‘padurea bantuita’. Incepand din aceeasi zi, doi ani mai tarziu, in Germania, evreii trebuiau obligatoriu sa poarte stele galbene, si trei ani si o zi mai tarziu, Anna Frank lua trenul spre Auschwitz.
Auden a parasit Anglia stabilindu-se in SUA la inceputul lui 39, devenind cetatean american in 1946. La sfarsitul lui august 1939 calatorea inapoi la New York de pe coasta de vest cu autobuzul, si ca si restul lumii, avea rasuflarea taiata: “exista un radio in acest autobuz” a scris el intr-o scrisoare trimisa in Anglia, “asa ca la fiecare ora cineva are puternice dureri de stomac cand se prezinta stirile. Cand o sa primiti aceste randuri banuiesc ca vom stii tot adevarul…” Poemul sau incepe intr-o tensiune asemenatoare, disperarea resimtita acum nu intr-un autobuz ci intr-un bar din New York:
I sit in one of the dives
On Fifty-second Street
Uncertain and afraid
As the clever hopes expire
Of a low dishonest decade:
Waves of anger and fear
Circulate over the bright
And darkened lands of the earth,
Obsessing our private lives;
The unmentionable odour of death
Offends the September night.

Noaptea de 1 septembrie 5 ani mai tarziu trebuie sa fi fost ultima de sperante pentru Anna Frank. Familia sa si cei impreuna cu care se ascunsesera fusesera tradati si descoperiti pe 1 august 44, deci cu o luna inainte. Tinuti intr-un centru de detentie din Westerbork in timp ce stirile despre eliberarea Parisului si a mari parti din Franta aduceau valuri de euforie printre detinuti. dar camioanele pentru animale ce asteptau de cateva zile afara urmau sa fie intr-adevar umplute din nou si familia Frank s-a aflat printre cele 1019 persoane care s-au imbarcat in al 68-lea si ultimul tren spre Auschwitz. Jumatate din prizonieri au fost ucisi sau trimisi spre studii medicale imediat la debarcare, dar toti membrii familiei Frank au supravietuit primului triaj. Anna a stat la Auschwitz doua luni si apoi inca 4 luni la Bergen-Belsen. A murit acolo cu doar cateva saptamani inainte de eliberarea lagarului - trupele britanice avansand acum in Polonia pe urmele “mirosului de neconceput al mortii”.

Poemul lui Auden nici macar nu a putut prevedea ororile ce aveau sa vina, dar a avertizat ca “greseala crescuta in oasele fiecarei femei si fiecarui barbat” este nu de a “dori iubirea universala ci de a fi iubit in mod individual” Jurnalui Annei Frank, zece luni dupa moartea ei, scotea in evidenta aceleasi probleme: “omul neinsemnat de pe strada e la fel de vinovat, altfel popoarele lumii s-ar fi ridicat cu mic cu mare la revolta cu mult inainte! Exista in oameni o dorinta de a distruge, de a ucide si de a uri”. Frank stia ce stia si Auden, “ceea ce invata toti scolarii/Aceia carora li se face rau/fac la randul lor rau.” O insemnare din jurnal din ultimul sau an spune: “daca Dumnezeu ma lasa in viata, o sa reusesc mai mult ca mama in intreaga ei viata, n-o sa raman neinsemnata, o sa muncesc in lumea asta pentru umanitate” Poemul lui Auden concluzioneaza cu speranta ca si el se va alatura celor ce au gasit o cale sa se ridice deasupra:
May I, composed like them
Of Eros and of dust,
Beleaguered by the same
Negation and despair,
Show an affirming flame.