.:: UnderWay ::.

26 iunie 21xx. Ultima zi de lucru a lui John Smith, cercetator al spatiului la fosta NASA. Ultima zi a omenirii. Azi prin atmosfera terestra va trece o cometa cu diametrul de 10km, un mare distrugator, ce se va desface in cateva fragmente mai mici si va lovi apoi suprafata terestra. S-a mai intamplat, cel putin o data in trecut, cand au disparut dinozaurii, si probabil si atunci cand s-a produs potopul. Dupa impact, vapori de apa si pietre tasnesc ca niste coloane de foc, chiar de pe fundul marii, provocand moartea vietuitoarelor marine, valuri de pana la 5km inaltime vor inunda tarmuri si orase, un uragan fierbinte matura tot in cale, incendiind, fluviile se evapora, solul crapa si arde, praful si cenusa intuneca cerul zile in sir, mai departe de locul de contact e o iarna de gheata, gazele se amesteca cu apa si cad pe pamant ca ploi acide ucigand si ultimele vietuitoare, prin scoarta crapata ies substante radioactive din deseuri si buncare de bombe, stratul de ozon e distrus de razele ultraviolete.. si astfel planeta va mai continua sa existe, lipsita insa de forme superioare de viata.
Scenariul e pe cat de infricosator pe atat de posibil. La fiecare 100.000 de ani un asteroid mare loveste pamantul, potrivit calculelor de probabilitate. Si daca ultimul mare impact a avut loc in Siberia in 1908, inseamna ca omenirea mai are ceva ragaz pana la o noua intalnire. In functie de marime, asteroizii se impart in 4 categorii, distrugatorii locali de diametrul de 50m, cum a fost cel din Siberia, distrugatorii regionali, de 100m si o putere de 100MT, micii distrugatori de 1km diametru, si marii distrugatori de 10km, care practic ar nimici viata pe pamant. S-a stabilit faptul ca aproximativ 2000 de obiecte cu diametrul de 1km intersecteaza orbita terestra, putand oricand lovi si distruge un sfert din omenire, mai sunt 10.000 de obiecte de vreo 500m, alte 300.000 cu diametrul de 100m, si circa 150 milioane de asteroizi sau comete mai mici, de vreo 10m in diametru. S-a calculat ca la fiecare secunda pe pamant au loc 10 impacturi cu meteoriti de marimea unui bob de mazare.
Un alt pericol e reprezentat de steaua Eta Carinae, cea mai stralucitoare stea din Calea Lactee, de 100 de ori mai masiva decat Soarele, stea care in prezent e foarte instabila, intrand in ultima perioada a existentei sale, situata la 7500 de ani-lumina de Terra, si care daca va deveni o supernova va periclita si planeta noastra, datorita razelor gamma, X si ultaviolete.
In mod cert, cand Soarele va deveni un gigant rosu, inghitind Mercur si Venus, ocupand jumate din bolta, evaporand oceanele, topind rocile, planeta va muri. Desigur ca vor continua sa existe unele mononucleate care si azi traiesc in conditii imposibile pentru alte fiinte vii, si apoi poate viata se va reface. Dar pana atunci, poate ca omul insusi va distruge pamantul, emanatiile de gaze, defrisarea padurilor tropicale, cresterea nivelului de dioxid de carbon, toate poduc efectul de sera, un fel de conditii cum sunt pe Venus, unde temperaturile ajung la peste 500 grade.
Desigur ca salvarea naturii este tot in natura, prin folosirea eficienta a resurselor care se imputineaza mereu, descoperirea de noi surse de energie, utilizarea energiei, distrugerea deseurilor, protectia mediului inconjurator. Cheia se afla in natura. In decursul a milioane de ani, natura a reusit sa produca in conditii mereu schimbatoare si uneori periculoase echilibre naturale care functioneaza bine, lucru de care se ocupa bionica.
(via enciclopedica)

“A good metaphor is something even the police should keep an eye on.” - G.C. Lichtenberg

Desi metafora creier-computer e la moda in psihologia cognitiva, cercetarile din domeniu au pus in lumina diferente importante intre creiere si computere. Aprecierea acestor diferente ar putea fi cruciala in intelegerea mecanismelor de procesare neuronala a informatiilor, si in cele din urma, crearea inteligentei artificiale. Iata aceste diferente, pe scurt:

1. Creierul e analog, computerul e digital
E usor de dat seama ca neuronii sunt esential binari, pt ca ei actioneaza doar daca ating un anumit prag, altfel nu. Aceasta superficiala similaritate cu digitalele 1 si 0 determina o mare varietate de procese liniare si non-liniare care influenteaza direct procesarea neuronala. Rata la care neuronii actioneaza e variabila. Retelele de neuroni actioneaza astfel sincronic sau relativ nesimultan. In fine, in fiecare neuron exista un circuit integrat si fluctuatii ale membranei.

2. Creierul utilizeaza memoria ce se poate accesa apeland continutul.
La computere, informatia este accesata prin apelarea unei adrese precise din memorie. O putem numi memorie adresata prin biti. In opozitie, creierul utilizeaza memoria acceasata prin continut, prin concepte inrudite. De exemplu, cuvantul “vulpe” poate duce imediat cu gandul la culoarea ei rosie, la alte animale inrudite si inteligente, la vanatoarea de vulpi, la femei. Cam ca o cautare pe google a unui cuvant-cheie. In psihologie, exista o dezbatere pe tema memoriei, anume, este ea pierduta din cauza trecerii timpului si uitarii sau datorita interventiei mereu a unor noi informatii. Ca la computere, unde diferentierea aceasta e adevarata. De fapt, la oameni ea nu este, ambele cauze fiind simultan adevarate.

3. Creierul e o mare masina paralela, computerul este modular si serial.
Greseala consta in cautarea unor zone specifice ale memoriei intr-un creier-computer.. deoarece adevarul e ca memoria nu e un spatiu anume, ci ajuta la toate celelalte procese, imaginatie, teluri, orientare spatiala, etc. Lucrul e valabil si pentru limbaj, nu doar regiunea numita aria lui Broca este responsabila pentru vorbirea umana, ci si alte zone din creier, spre deosebire de PC care utilizeaza un anumit program ca sa vorbeasca.

4. Viteza de procesare a creierului nu e fixa
Viteza unui microprocesor e data, e fixa, a unui creier este fluctuanta, in functie de numeroase constrangeri la nivelul sinapselor, si depinde si de la individ la individ.

5. Memoria de scurta durata nu e de tip RAM
Capacitatea de memorie de scurta durata nu e fixa, si ea depinde si de diferentele in viteza de procesare, in experienta, familiaritate. Memoria de scurta durata a creierului face doar trimiteri la cea de lunga durata, memoria RAM e insa asemanatoare cu cea inscrisa pe hard disk.

6. Nu se poate face o diferentiere intre software si hardware in creierul uman
Ani de-a randul s-a crezut ca creierul e un hardware si mintea software-ul cu care el functioneaza. De fapt, mintea provine exact din creier, schimbari in minte insotesc adesea schimbari in creier.

7. Sinapsele sunt mult mai complexe decat semnalele electrice
Una dintre greselile in compararea creierului uman cu microprocesorul sta si in faptul ca s-a crezut ca intre neuroni circula doar electricitate; de fapt circula semnale electro-chimice care sunt mult mai complexe si nu atat de rapide ca si cele electrice, si in plus, pot suferi fluctuatii. Neuronii nu functioneaza deci ca si tranzistorii.

8. Spre deosebire de computere, procesarea informatiei si memoria sunt realizate de aceleasi componente in creier.
Computerele proceseaza informatia cu ajutourul procesorului (CPU) si apoi o stocheaza in memorie. O asemenea distinctie in creier nu exista. Neuronii proceseaza informatii, dar ei isi modifica sinapsele, care sunt si ele substraturi ale memoriei. Ca rezultat, cand ne amintim ceva, amintirile sunt influentate, cateodata sunt mai puternice, alteori sunt degradate, mai putin precise.

9. Creierul e de sine-statator.
El e plastic, se poate reface dupa anumite traume, de exemplu se poate intampla sa se deschida anumite potentialuri (geniu dobandit), dar alteori rezulta disfunctionalitati cognitive profunde.

10 Creierul e un corp
Si el se bucura de acest avantaj. Se foloseste de exemplu de ochi pentru a vedea in spatiu, desi ar putea foarte bine si sa isi aminteasca pozitia obiectelor. Experimentele au aratat ca subiectii implicati prefera sa deschida ochii si sa raspunda la intrebari referitoare la formele geometrice ale diferitelor obiecte simple care li se arata, decat sa isi aduca aminte.
Creierul e mult mult mai mare decat orice computer existent. Exista miliarde de miliarde de celule si interactiuni si nu este un mecanism liniar.

(via link)

Prof. Dick Bierman sta cocosat la calculator intr-o camera intunecata. Zgomotul masinii poate fi auzit incet in fundal. Apasa un buto rosu si in camera de alaturi un pacient intra incet intr-un scanner cranian. Daca n-ar fi zambetele de fata femeii ai zice ca e un control medical obisnuit.
Dar ceea ce urmeaza sa se intample e unul dintre cele mai profunde experimente paranormale din timpurile noastre, care ar putea dovedi daca omul e sau nu capabil sa prezica viitorul.
Rezultatele sugereaza ca oameni obisnuiti au un al saselea simt care ii ajuta sa vada in viitor. Ele ar putea ajuta la intelegerea capacitatii mediumurilor de a prezice si alte fenomene paranormale cum ar fi perceptia extra-senzoriala, deja vu si viziunile. Pe un alt nivel, ar explica ce e cu presimtirile si cu instinctul.
Omul din fata noastra e convins. “Suntem satisfacuti ca oamenii pot simti ce se intampla in viitor” spune prof. Bierman, psiholog la Universitatea din Amsterdam. “Acum vrem sa aflam ce fel de persoana e mai buna la asa ceva”
Prof. Brian Josephson, fizician laureat al premiului Nobel de la Cambridge University, spune: “informatiile sunt clare, ceea ce se intampla e ca ele ne vin din viitor.”
“De fapt, in fizica nu e clar de ce nu putem vedea viitorul. De obicei, toate marile formule stiintifice ce explica cum functioneaza lumea permit informatiei sa circule inainte si inapoi in timp”
La putin timp dupa 9/11 au circulat vesti cum ca putinii norocosi supravietuitori si-au schimbat planurile in ultimul moment ca urmare a unor vagi sentimente de neliniste. Ca si cum ceva nu era in regula. Nimeni n-a zis nimic, dar cativa si-au modificat planurile chiar inainte de atacuri bazandu-se pe instinct. O femeie a suferit dureri mari de stomac pe cand astepta la urcarea in avion, a pierdut zborul dar a supravietuit acelei zile.

Si nu poate fi vorba doar de simple coincidente. Pentru ca, daca mai putini oameni s-ar fi hotarat sa zboare, inseamna ca ar fi vorba de instinct. Si ciudat sau nu, chiar asa s-a intamplat. Avionul care a intrat in WTC la 11.09 era neobisnuit de gol. Toate avioanele deturnate aveau jumatate din numarul normal de pasageri. Poate unul din ele neobisnuit de gol ar putea fi un lucru explicabil, dar toate patru?
Si nu e vorba doar de 9/11. Omul de stiinta Ed Cox a descoperit ca si trenuri care au deraiat au avut mai putini pasageri.
Si daca e asa, inseamna ca membri echipajelor ar trebui sa aiba cele mai acute simturi si instincte. Cand Air France Concorde s-a prabusit in 2000, colegi ai celor ucisi au povestit despre presimtirea tragediei. Intr-o declaratie anonima intr-un ziar francez, unul din ei vorbeste despre “o presimtire morbida a unui accident”. Intreaga atmosfera de la Concorde cu o luna inainte de accident a fost una a unei asteptari a ceva sumbru. “Era ca si cum asteptam sa se intample ceva.”
Chiar daca aceste premonitii sunt uneori vagi, sunt adeseori indeajuns de puternice incat sa le luam in seama. Ele sunt premonitii pentru ca sunt sentimente, emotii primite din viitor si nu informatii sau date clare.
Armata si CIA au un program, Stargate, care se ocupa cu analizarea premonitiilor soldatilor. datele sunt fascinante. Unii dintre ei au supravietuit in batalii in chip uimitor. Senzatii, ganduri - si uneori imagini din viitor - ar putea sa fi calatorit inapoi din viitor sa ii ghideze pe acestia, sa ii ajute sa ia decizii care le-au salvat vietile.
Voluntari au fost supusi la experimente cu detectoare de minciuni modificate, in care un curent electric masura felul in care se schimba reactiile oamenilor cand vad imagini violente sau explicit sexuale. Radin a descoperit astfel ca ei reactionau inca inainte - cu cateva secunde - sa vada imaginile. Rezultatele s-au repetat la fiecare test. La teste a participat si un chimist castigator al premiului Nobel, Dr Kary Mullis, caruia i s-au aratat imaginile: “A fost infricosator, am putut sa vad cam trei secunde in viitor”
S-a mai demonstrat si ca pariorii au reactii similare in subconstient inainte de a castiga sau a pierde. Sau cei carora le era frica de un anumit animal, inainte de a li se arata animalul respectiv.
Un alt cercetator, prof. Dick Bierman, a pornit de la ideea ca timpul cum il intelegem noi e o iluzie, spunand ca nu ar fi imposibil sa vedem viitorul din moment ce putem sa ne amintim trecutul. Einstein insusi a descris trecutul, prezentul si viitorul ca fiind o iluzie persistenta. Oamenii primesc senzatii, sentimente din viitor nu “viziuni”. E clar ca daca oamenii obisnuiti primesc sentimente, senzatii, cei daruiti cu har pot avea probabil adevarate viziuni. Multe fenomene paranormale, precum ghicitul si perceptia extra-senzoriala isi au radacinile in “presentiment”. Deci, daca putem vedea cu cateva secunde in viitor, de ce nu si cu cateva luni sau ani? Si daca ne putem uita in timp, de ce nu si la distante mari?
“Cred ca putem simti viitorul” spune Brian Josephson, doar ca inca nu am stabilit un mecanism prin care s-o facem. Faptul ca nu intelegem ceva nu inseamna ca acel ceva nu se si intampla. Daca noi toti simtim viitorul in mod regulat sau receptionam mici imagini, presimtiri, cum spun mediumurile ca au, nu inseamna asta ca putem schimba viitorul?
Dar daca am fost destinati sa avem premonitii si sa reactionam? Viitorul are implicatii pentru trecut. Cunoscand viitorul, daca actionam asupra prezentului, inseamna asta o diminuare a liberului arbitru?
Sa luam un exemplu. Inainte ca scoala din Aberfan sa fie acoperita de un munte de carbune, ucigand 144 de persoane (116 copii), 24 indivizi au avut premonitii a ceva ce urma sa se intample. Inclusiv o fetita, eleva care a murit, mama ei declarand cum inainte de tragedie i-a povestit ca a visat ca scoala nu mai exista, ca fuses acoperita de ceva negru”.
Unii oameni de stiinta sunt de parere ca asemenea premonitii ar trebui luate in considerare in viata d zi cu zi.
Si ca in mod constant avem presimtiri in legatura cu ce va fi si astfel ne modelam prezentul.

Fosilele descoperite au avut adeseori gurile larg deschise, capetele intoarse si cozi care se indoiau inspre cap. Paleontologii au crezut multa vreme ca dinozaurii au murit in apa si ca astfel, curentii au miscat oasele in respectivele pozitii, sau ca uscarea muschilor, tendoanelor si a ligamentelor au dus la contorsionarea extremitatilor.

“Citesc despre toate astea si ma gandesc, nu are niciun sens pentru mine, ca veterinar”, spune Cynthia Marshall Faux, un doctor veterinar devenit paleontolog la Muzeul Rockies.

Faux si un coleg mai spun ca vatamarea creierului si asfixierea sunt cauze mai probabile ale mortii.

Un exemplu clasic al pozitiei, care i-a nedumerit pe paleontologi ani de-a randul, este fosila veche de 150 milioane de ani, de Archaepteryx, primul exemplu cunoscut de dinozaur cu pene, si ceea ce se presupune a fi legatura intre dinozauri si pasarile de azi.

“Toate specimenele de Archaeopteryx sunt in acesta pozitie contorsionata”, declara si Kevin Padian, profesor de biologie si director al Muzeului de Paleontologie al Universitatii din CA, Berkeley. Unele dintre ele s-ar putea sa se fi sufocat in cenusa vulcanica in timpul unor eruptii, fapt explicat de gasirea fosilelor in depozite de cenusa, dar mai exista si alte posibile cauze, cum ar fi boli, traume cerebrale, sangerari masive, deficienta vitaminei B1, otravire.

“Aceasta arunca o noua lumina asupra modului cum au murit aceste animale, si asupra locurilor unde au murit” spune Padian. “Astfel putem deschide noi orizonturi de interpretare pentru multe alte fosile pe care nu le-am inteles anterior, si despre cum au murit dinozaurii, nu ceea ce s-ar fi putut intampla cu ei dupa moarte.”

Pentru ca respectiva pozitie a fost descoperita doar la fosilele de dinozauri, pterozauri si mamifere, care aveau rate ale metabolismului ridicate, acest lucru ar putea fi un bun indicator al faptului ca erau animale cu sange cald. Animalele cu rate scazute ale metabolismului, cum ar fi crocodilii si soparlele, foloseau mai putin oxigen si astfel ar fi putut fi mai putin afectate de asfixiere.

Cercetatorul Padian mai spune ca multe dintre fosilele descoperite arata semne ca animalul a murit in apa si curentii au afectat pozitia corpului, dar curentii nu pot fi singurii responsabili de caracteristicile pozitiei contorsionate.