.:: UnderWay ::.

La un an dupa operatia de transplant facial partial realizata unei femei din Franta, prima la nivel mondial, doctorii spun ca a fost un succes. De-a lungul anului trecut, ea a castigat din ce in ce mai multa sensibilitate si mobilitate faciala. Doctorii britanici si americani lucreaza in prezent in vederea unor viitoare transplanturi faciale totale. Echipa medicala ce a operat-o pe femeia franceza, de la spitalul din Amiens, nordul Frantei, a dat publicitatii o noua fotografie luni, la un an dupa operatie. Operatia a constat in transplantul nasului, buzelor si barbiei de la o pacienta in moarte cerebrala la Isabelle Dinoire. Transplantul a fost de doua ori aproape respins de sistemul imunitar al pacientei, si i s-au administrat medicamente pentru a reduce riscurile. Acum ea pare sa tolereze foarte bine operatia.
Legat de acest eveniment s-a lansat un concurs de fotomanipulari in Photoshop, la care inscrierile se fac aici

Lucrarile, foarte bine realizate si amuzante cuprind portrete realizate din combinatii inedite intre trasaturi ale fetelor politicienilor, actorilor, prezentatorilor TV si cantaretilor, precum: Orlando Bloom + Johnny Depp, Natalie Portman + Keira Knightley, Paris Hilton + Jessica Simpson, Bill and Hillary Clinton, Will Smith + Bill Clinton, Maryl Streep + Paris Hilton, Queen + Elton John, George W Bush + Sef de trib indian, Julia Roberts + Jessica Biel, Condi Rice + Hillary Clinton, Owen Wilson + Ben Stiller, Oprah Winfrey + Condi Rice, Kofi Annan + Bill Cosby…
Un lucru e sigur, politicienii nu-si vor face niciodata transplanturi faciale, pentru ca ar costa prea mult, majoritatea fiind oameni cu doua fete…
Cele mai bune lucrari pot fi vizionate pe site la aceasta adresa:

vezi galeria

Toamna se numara bobocii, inseamna ca nu e cazul sa iti faci socoteli dinainte, ci mai bine astepti pana apar rezultatele. Oricum daca nu plantezi la timp de primavara, toamna n-o sa culegi nimic, dupa cum spun irlandezii. Iar cel ce e prea lenes ca sa are toamna nu va avea nimic de recoltat. O toamna cu multe fulgere e urmata de o iarna blanda spune un proverb norvegian. Toate bune si frumoase, caci toamna (amurgul) frumusetii e tot frumoasa. Mai departe, japonezii ne invata sa nu ii dam norei sa manance vinetele de toamna, adica sa nu lasam pe altii sa se foloseasca de noi. Camus vede toamna ca pe o a doua primavara in care fiecare frunza e o floare. Cand ai toamna in gura limba nu poate decat sa rugineasca. Toate fiind deja zise, toamna e un mozaic (Stanley Horowitz)

Stiati ca exista si proverbe opuse? Iata cateva:
Uita-te bine pe unde mergi. / Cel ce ezita e pierdut.
Daca prima data nu reusesti, nu te da batut, incearca din nou. / Nu te da cu capul de toti peretii de caramida.
Absenta intareste dragostea. / Ochii ce nu se vad se uita
Nu lasa pe maine ce poti face azi. / Nu te grabi sa treci podul inainte sa ajungi la el.
Doua minti sunt mai bune decat una singura. / Vezi-ti singur de barca ta.
Graba strica treaba / Timpul nu asteapta pe nimeni
Nu e niciodata prea tarziu sa inveti / Nu poti sa-l inveti pe un caine batran trucuri noi
Vorba inteleapta e tot ce-ti trebuie / Vorba multa saracia omului
Mai bine sa fii sigur decat sa-ti para rau / Nu ai curaj, nu castigi nimic
Calul de dar nu se cauta la dinti / Fereste-te de un grec ce aduce daruri
Nu face altora ce nu ti-ar placea sa ti se faca tie / Tipii de treaba termina mereu pe ultimul loc
Viseaza pana la stele / Nu baga in gura mai mult decat poti sa mesteci
Unde-s doi puterea creste / Prea multi bucatari vor distruge coca
Nu judeca o carte dupa coperti / Hainele fac pe om
Roata care scartaie va fi unsa / Tacerea e de aur
Pana e mai puternica decat sabia / Actiunile fac mai mult ca o mie de cuvinte

In 1802 la 3 septembrie William Wordsworth termina de scris sonetul sau “Composed Upon Westminster Bridge”, unul dintre cele mai bine cunoscute poeme scurte ale sale. Momentul de pe pod descris in poem se intamplase aievea cu o luna inainte, si iata cum a fost descris de Dorothy, sora lui Wordsworth, in niste insemnari ale vremii:
“Ne-am urcat intr-o trasura la Charing Cross. Era o dimineata frumoasa. Orasul, catedrala St Paul, raul si multimea de barcute formau o priveliste minunata… Casele nu erau invaluite asa tare in norii lor de fum si soarele stralucea atat de tare invaluind totul intr-o lumina pura ca intr-un mare spectacol al naturii insesi…”

Wordsworth se mutase deja inapoi in Lake District cand a scis poezia, si avea sa se dedice in curand scrierii poeziei “planului sfant al naturii”, dar a folosit notitele lui Dorothy incorporand ideile ei despre frumusetea urbana:
Earth has not anything to show more fair:
Dull would he be of soul who could pass by
A sight so touching in its majesty;
This City now doth, like a garment, wear
The beauty of the morning; silent, bare,
Ships, towers, domes, theaters, and temples lie
Open unto the fields, and to the sky;
All bright and glittering in the smokeless air.
Never did sun more beautifully steep
In his first splendor, valley, rock, or hill;
Ne’er saw I, never felt, a calm so deep!
The river glideth at his own sweet will:
Dear God! the very houses seem asleep;
And all that mighty heart is lying still!

Motivul pentru care poetul traversa podul Westminster in acea dimineata e ca se indrepta spre Franta, pentru a-si cunoaste fetita de 9 ani, Caroline, si a o vedea pe mama ei, Annette Vallon, cu care avusese o relatie in 1791. Cei doi au ajuns se pare la concluzia ca se vor desparti definitiv, astfel ca in octombrie William s-a casatorit cu Mary Hutchinson, asa cum planuise.
Dezvaluirea existentei copilului nelegitim al lui Wordsworth s-a produs abia in 1921 si-a fost pusa la cale de George McLean Harper de la Universitatea Princeton, generand o oarecare valva intre profesori, dar nu si printre elevi, judecand dupa cantecelul plin de umor compus de elevii din ultimul an ai facultatii:
Harper went to France to get
The red-hot dope on dear Annette,
And there performed a deed of note,
Revealing Wordsworth’s one wild oat.

La 1 septembrie 1939, Germania a invadat polonia si asa a inceput cel de-al II lea Razboi Mondial, prilej cu care WH Auden a scris unul dintre cele mai cunoscute poeme ale sale, “1 Septembrie, 1939″, si una dintre nenumaratele incercari de a intelege cum cea mai murdara miscare militanta a putut atat de usor sa ne faca pe toti sa ne pierdem in ‘padurea bantuita’. Incepand din aceeasi zi, doi ani mai tarziu, in Germania, evreii trebuiau obligatoriu sa poarte stele galbene, si trei ani si o zi mai tarziu, Anna Frank lua trenul spre Auschwitz.
Auden a parasit Anglia stabilindu-se in SUA la inceputul lui 39, devenind cetatean american in 1946. La sfarsitul lui august 1939 calatorea inapoi la New York de pe coasta de vest cu autobuzul, si ca si restul lumii, avea rasuflarea taiata: “exista un radio in acest autobuz” a scris el intr-o scrisoare trimisa in Anglia, “asa ca la fiecare ora cineva are puternice dureri de stomac cand se prezinta stirile. Cand o sa primiti aceste randuri banuiesc ca vom stii tot adevarul…” Poemul sau incepe intr-o tensiune asemenatoare, disperarea resimtita acum nu intr-un autobuz ci intr-un bar din New York:
I sit in one of the dives
On Fifty-second Street
Uncertain and afraid
As the clever hopes expire
Of a low dishonest decade:
Waves of anger and fear
Circulate over the bright
And darkened lands of the earth,
Obsessing our private lives;
The unmentionable odour of death
Offends the September night.

Noaptea de 1 septembrie 5 ani mai tarziu trebuie sa fi fost ultima de sperante pentru Anna Frank. Familia sa si cei impreuna cu care se ascunsesera fusesera tradati si descoperiti pe 1 august 44, deci cu o luna inainte. Tinuti intr-un centru de detentie din Westerbork in timp ce stirile despre eliberarea Parisului si a mari parti din Franta aduceau valuri de euforie printre detinuti. dar camioanele pentru animale ce asteptau de cateva zile afara urmau sa fie intr-adevar umplute din nou si familia Frank s-a aflat printre cele 1019 persoane care s-au imbarcat in al 68-lea si ultimul tren spre Auschwitz. Jumatate din prizonieri au fost ucisi sau trimisi spre studii medicale imediat la debarcare, dar toti membrii familiei Frank au supravietuit primului triaj. Anna a stat la Auschwitz doua luni si apoi inca 4 luni la Bergen-Belsen. A murit acolo cu doar cateva saptamani inainte de eliberarea lagarului - trupele britanice avansand acum in Polonia pe urmele “mirosului de neconceput al mortii”.

Poemul lui Auden nici macar nu a putut prevedea ororile ce aveau sa vina, dar a avertizat ca “greseala crescuta in oasele fiecarei femei si fiecarui barbat” este nu de a “dori iubirea universala ci de a fi iubit in mod individual” Jurnalui Annei Frank, zece luni dupa moartea ei, scotea in evidenta aceleasi probleme: “omul neinsemnat de pe strada e la fel de vinovat, altfel popoarele lumii s-ar fi ridicat cu mic cu mare la revolta cu mult inainte! Exista in oameni o dorinta de a distruge, de a ucide si de a uri”. Frank stia ce stia si Auden, “ceea ce invata toti scolarii/Aceia carora li se face rau/fac la randul lor rau.” O insemnare din jurnal din ultimul sau an spune: “daca Dumnezeu ma lasa in viata, o sa reusesc mai mult ca mama in intreaga ei viata, n-o sa raman neinsemnata, o sa muncesc in lumea asta pentru umanitate” Poemul lui Auden concluzioneaza cu speranta ca si el se va alatura celor ce au gasit o cale sa se ridice deasupra:
May I, composed like them
Of Eros and of dust,
Beleaguered by the same
Negation and despair,
Show an affirming flame.

Istoric

In vremurile de demult, existau numeroase mancaruri pe care crestinii adevarati nu le puteau manca, in timpul marelui post dinaintea Pastelui, cum ar fi peste, grasimi, oua, produse lactate. Asa ca, pentru ca nimic sa nu se strice in timpul celor 40 de zile ale postului, martea dinainte se obisnuia sa se consume tot ce era prin casa si s-ar fi stricat in urmatoarele zile.
Asa a aparut un fel de mancare ce sa incorporeze toate ouale, grasimile si laptele la care li s-a adaugat si putina faina. Si li s-a zis: clatite.
In lume exista adevarate intreceri ale clatite, ce au inceput candva pe la 1445. Se zice ca o femeie ce se uitase pregatind clatite in bucatarie in acea zi de marti de care ziceam mai inainte, a auzit deodata clopotele chemand oamenii la biserica. Femeia a iesit repede din casa si-a alergat tot drumul pana la biserica, imbracata in sort si tinand in mana tigaia. Din 1950 dateaza o cursa intre Olney din Marea Britanie si Liberal din Kansas, care urmarea descoperirea celui mai rapid in producerea clatitelor. In 2002 orasul Liberal avea 24 de victorii, iar Olney doar 24.
Relativa usurinta in prepararea lor pe soba si aragaz a dus la o mare varietate de clatite in lume. Clatitele garmane si frantuzesti, cu oua si batute bine, erau coapte in foite subtiri umplute apoi cu creme, dulceturi si umpluturi felurite savuroase. Unele feluri sunt coapte crocant si apoi imbibate in sosuri de unt, zahar, suc de citrice si lichior.
Clatitele rusesti sunt destul de crocante si servite cu smantana si caviar sau umplute cu branza sau gem. Tortilla mexicana avea umplutura de fasole si carne si se servea cu sos de tomate. cele americane sunt mai groase si se servesc cu siropuri.

Clatite flambate

De la clatitele simple traditionale umplute cu dulceata la cele mai exotice, gasiti pe net o multime de retete. Noi va aratam ceva deosebit: clatite flambate. Ingredientele sunt cele obisnuite pentru clatite. Dupa ce le-ati preparat, tineti-le la cald intre doua farfurii asezate deasupra unei cratite in care fierbe apa.
Aveti nevoie de: 25g unt fara sare, 50g zahar pudra, sucul de la 2 portocale, sucul de la o jumatate de lamaie, 2-4 lingurite lichior de portocale si de o lampa de spirt sau o tigaie obisnuita. Topiti untul, inglobati apoi zaharul pudra, pe un foc mic pana se caramelizeaza capatand o usoara culoare aramie. Adaugati sucul de citrice, si amestecati pana obtineti un sos consistent. Puneti in tava o clatita, impaturiti-o de 2 ori, impingeti-o spre margine, apoi repetati cu toate. Cand toate sunt cufundate in sos, adaugati lichiorul de portocale si dati-i foc, dupa ce s-a incalzit bine. Scuturati usor tava pentru ca lichiorul sa se amestece cu sosul. Asezati clatitele pe un platou si turnati si sosul deasupra, apoi serviti-le.

[Serviti o portie cu Jack Johnson ]

Ei sunt Mary, Mungo, Midge si Slappy.

Patru pui de arici orfani stransi in jurul unei perii, pe care o confunda cu mama lor, sunt in grija lucratorilor de la New Forest Otter, Owl and Wildlife Park din Ashurst. Puii adora sa se joace in jurul unei perii si sa se frece de ea. Peria, folosita la curatarea unei curti, le aminteste prin miros de mediul natural, iar textura ei, de corpul mamei. Vazul lor este slab, astfel ca se orienteaza dupa miros si pipait. “Le plac mirosurile din natura, si sa se joace cu periile de curatat, cu pamant, frunze si ghivecele de flori, spune un ingrijitor. Trei dintre pui si-au pierdut mama cand ea a fost strivita de un camion, iar al patrulea a fost gasit singur printr-o gradina in miezul zilei. Proprietarul a asteptat sa vada daca isi gaseste mama, dar apoi l-a prins si l-a adus la parcul din Ashurst. Deocamdata sunt hraniti cu lapte praf amestecat cu mancare pentru pisicute, dar nu si carne de peste, placandu-le insa alte feluri de carne. Cand vor creste vor fi hraniti cu mancare pentru pisici, apoi vor fi eliberati in mediul natural, probabil in primavara, si se vor hrani cu melcii existenti din abundenta datorita vremii umede din acest an din Ashurst.